Ne ducem viața sub bombardamente de care nu ne ferim. Dimpotrivă, ieșim în întâmpinarea lor cu o curiozitate demnă de cauze mai bune. Informația, acest bun inestimabil pentru a cărui democratizare s-au dus lupte prometeice, s-a dovedit a fi plastilină manipulabilă după gusturile și interesele deloc obștești ale celor mandatați să o comunice. Televiziunea continuă să fie principalul for responsabil pentru disemninarea ei – altfel spus, pentru educarea maselor referitor la lumea în care trăiesc. În schimb, abundă în vedete de o valoare îndoielnică, în știri de o relevanță chestionabilă, în vectori de opinie de o integritate discutabilă, în reclame care capitalizează complexele audienței, în unghiuri de vedere al căror caracter părtinitor poate fi ușor demascat printr-un exercițiu de gândire critică. Din nefericire, în fața unor iluzioniști versați precum mass-media, discernământul și demnitatea intelectuală ale (tele)spectatorului sunt repede abolite, iar el devine un narcoman printre atâția alții.

Prin proiectul “Mass-media” mi-am propus să arăt, cu luciditate și ironie bine temperată, în ce măsură poate fi contaminată o societate lipsită de anticorpi. Filmul, televiziunea și alte mijloace de comunicare în masă propagă strategii “culturale” distructive, care împing la un consumerism informațional neselectiv. Ansamblul de lucrări reprezintă un denunț la adresa exploziei de pseudo-vedete și pseudo-formatori de opinie responsabili cu menținerea populației într-un status intelectual vegetativ.